3.2 Iuresul sabiilor [vol.2] by George R.R. Martin

Author:George R.R. Martin
Language: eng
Format: mobi
Published: 0101-01-01T00:00:00+00:00

ARYA

Când Arya văzu conturul dealului înalt profilându-se în zare, auriu în soarele după-amiezii, ştiu îndată. Făcuseră cale întoarsă până la Inima Avântată.

Până la apusul soarelui, erau în vârf, aşezându-şi tabăra la loc ferit. Arya înconjură cercul buştenilor de copaci ai inimii, împreună cu Ned, scutierul Lordului Beric, şi cei doi se urcară pe unul dintre ei, privind cum ultimele raze de lumină se topesc către vest. De acolo, de sus, Arya vedea o furtună dezlănţuită spre nord, dar Inima Avântată se înălţa deasupra norilor. Deasupra vântului nu se înălţa, însă; iar rafalele erau atât de puternice încât i se părea că în spatele ei se află cineva, trăgând-o de mantie. Dar când se întoarse, nu zări pe nimeni.

Fantome, îşi aminti ea. Inima Avântată e bântuită.

Aprinseră un foc mare în vârful dealului şi Thoros din Myr se aşeză cu picioarele încrucişate lângă el, adâncindu-şi privirea în flăcări, ca şi cum nimic altceva n-ar mai fi existat pe lume.

― Ce face? îl întrebă Arya pe Ned.

― Uneori vede ceva în flăcări, îi răspunse scutierul. Trecutul. Viitorul. Lucruri care se întâmplă undeva, departe.

Arya se uită în flăcări cu ochii mijiţi, să vadă dacă poate desluşi ceea ce vedea preotul, dar ochii începură să-i lăcrimeze şi, la scurt timp, îşi mută privirea. Gendry se uita şi el la preotul roşu.

― Chiar poţi vedea acolo viitorul? întrebă el pe neaşteptate.

Thoros întoarse capul, suspinând.

― Nu aici. Nu acum. Dar în unele zile, da, când Stăpânul Luminii îmi trimite viziuni.

Gendry părea neîncrezător.

― Stăpânul meu zicea că eşti un beţiv şi un şarlatan, cel mai rău preot care s-a pomenit vreodată.

― Urât din partea lui. Thoros râse pe înfundate. Adevărat, dar urât. Cine era acest stăpân al tău? Te-am cunoscut, băiete?

― Îmi făceam ucenicia la maestrul armurier Tobho Mott, pe Strada Oţelului. Îţi cumpărai săbiile de la el.

― Întocmai. Mă taxa dublu faţă de cât valorau, apoi mă mustra că le aprind. Thoros râse. Stăpânul tău avea dreptate. Nu eram un preot foarte cuvios. Am fost cel mai mic dintre opt fraţi, aşa că tatăl meu m-a dat în grija Templului Roşu, dar n-a fost calea pe care aş fi ales-o eu. Am spus rugăciunile şi am rostit descântecele, dar nu mă sfiam să dau năvală prin bucătării şi, din când în când, găseau fete în patul meu. Fete foarte rele, nu ştiam niciodată cum au ajuns acolo. Dar aveam talent la limbi. Iar când mă uitam în flăcări, ei, bine, din când în când vedeam ceva. Chiar şi aşa, le dădeam mai multă bătaie de cap decât valoram, aşa că m-au trimis la Debarcaderul Regelui, să duc celor şapte regate ignorante ale Westerosului Lumina Stăpânului. Regele Aerys iubea focul atât de mult încât s-ar fi putut converti. Din păcate, piromanţii lui cunoşteau trucuri mai bune decât mine. Regele Robert ţinea la mine, totuşi. Prima oară când am intrat într-un turnir, cu sabia înflăcărată în mână, calul lui Kevan Lannister s-a ridicat pe picioarele din spate şi l-a aruncat jos, iar Alteţa Sa a râs cu atâta poftă încât am crezut că o să se spargă.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.